posteucă - explicat in DEX

posteucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POSTÉUCĂ, posteuci, s. f. (Pop.) Lemn scurt și gros cu care se ridică și se sprijină osia roții carului în timp ce se unge. – Din bg., rus. podstavka, ucr. pidstavka.

posteŭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
postéŭcă f., pl. e și ĭ (rus. podstávka, d. padstávitĭ, a pune dedesupt [!]). Est. Lemnu cu care se ridică caru cînd trebuĭe uns. – Și postĭócă, pl. ĭ. V. víncĭ.

posteucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
postéucă (pop.) (-teu-) s. f., g.-d. art. postéucii; pl. postéuci

posteucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
posteucă f. Mold. butuc ce sprijină osia carului când se unge: de inima căruței atârnau păcornița și posteuca CR. [Origină necunoscută].