posteritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTERITÁTE s. f. 1. Succesiune de generații viitoare; urmași.
2. (
Înv.) Succesiune de persoane care descind din aceeași familie; urmași, descendenți. – Din
fr. postérité, lat. posteritas, -atis.posteritate (Dicționar de neologisme, 1986)POSTERITÁTE s.f. Urmașii, generațiile viitoare. [< lat.
posteritas, cf. fr.
postérité].
posteritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTERITÁTE s. f. urmașii, generațiile viitoare. (< fr.
postérité, lat.
posteritas)
posteritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*posteritáte f. (lat.
postéritas, -átis). Urmașiĭ, descendențiĭ:
acest bunic se bucură văzîndu-șĭ posteritatea. Urmașiĭ, viitorimea:
a transmite posteritățiĭ un nume glorios.posteritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posteritáte s. f.,
g.-d. art. posteritắțiiposteritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)posteritate f.
1. șir de urmași:
posteritatea lui Iafet; 2. generațiunile viitoare:
posteritatea va judeca.