posterolingual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (
Fon.; și substantivat,
f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [
Pr.:
-gu-al] – Din
fr. postéro-lingual.posterolingual (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTEROLINGUÁL, -Ă adj. articulat la rădăcina limbii. (< fr.
postéro-lingual)
posterolingual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posterolinguál (-gu-al) adj. m.,
pl. posterolinguáli; f. posterolinguálă, pl. posterolinguále