postelnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTELNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție.
2. Instituție condusă de un postelnic (
1); (mai târziu) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. –
Postelnic +
suf. -ie.postelnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)postelnicíe f. (d.
postelnic).
Vechĭ. Demnitatea de postelnic. Ministru de externe.
postelnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postelnicíe s. f.,
art. postelnicía, g.-d. postelnicíi, art. postelnicíeipostelnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postelnicie f.
1. demnitate de postelnic;
2. ministerul de externe:
calemgiu la postelnicie FIL.