postelnicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (
1); persoană care avea acest titlu. –
Postelnic +
suf. -el.postelnicel (Dicționaru limbii românești, 1939)postelnicél m., pl.
eĭ (d.
postelnic). Pl. Funcționarĭ pușĭ supt [!] comanda postelniculuĭ. V.
slujitor.postelnicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postelnicél s. m.,
pl. postelnicéi, art. postelnicéii