portcuțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTCUȚÍT, portcuțite, s. n. Organ al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziția dorită a unuia sau a mai multor cuțite, în vederea prelucrării pieselor. –
Port1- +
cuțit (după
fr. porte-couteau).portcuțit (Dicționar de neologisme, 1986)PORTCUȚÍT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [<
port- +
cuțit, după fr.
porte-cauteau].
portcuțit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORTCUȚÍT s. n. dispozitiv al unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită. (după fr.
porte-couteau)
portcuțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portcuțít (port-cu-) s. n.,
pl. portcuțíte