portdrapel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTDRAPÉL, (
1)
s. m., (
2)
portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦
Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări;
p. ext. idee călăuzitoare.
2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. –
Port1- +
drapel (
1, după
fr. porte-drapeau).portdrapel (Dicționar de neologisme, 1986)PORTDRAPÉL s.m. Militar care poartă drapelul unui regiment; stegar. [După fr.
porte-drapeau].
portdrapel (Dicționar de neologisme, 1986)PORTDRAPÉL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [<
port- +
drapel].
portdrapel (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORTDRAPÉL I.
s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr.
porte-drapeau)
portdrapel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.
portdrapel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portdrapél1 (persoană)
(port-dra-) s. m.portdrapel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portdrapél2 (obiect)
(port-dra-) s. n.,
pl. portdrapéle