portcuțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTCUȚÍT, portcuțite, s. n. Organ al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziția dorită a unuia sau a mai multor cuțite, în vederea prelucrării pieselor. –
Port1- +
cuțit (după
fr. porte-couteau).