portebonheur - explicat in DEX

portebonheur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PORTE-BONHEUR s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: port-bonór] – Cuv. fr.

portebonheur (Dicționar de neologisme, 1986)
PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur].

portebonheur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PORTE-BONHEUR [PORT-BONÖR] s. n. obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. (< fr. porte-bonheur)

portebonheur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

portebonheur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PORTE-BONHEUR [port-bonör] (cuv. fr.) subst. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman.