popenchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÉNCHI, popenchi, s. m. Numele a două specii de ciuperci comestibile
(Coprinus atramentarius și
comatus). –
Et. nec.popenchi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)popénchi, popénchi, s.m. (reg.)
1. ciupercă comestibilă (căciula-șarpelui și buretele-calului).
2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile).
3. om mic de statură; popândoc, popârdă.
4. epitet glumeț pentru un copil; popândoc, popândău.
5. (cu forma:
popenc) om leneș; popânzac, popânzoi, popârdă.
popenchi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POPÉNCHI (‹
popă)
s. m. Numele a două specii de ciuperci, comestibile când sunt tinere, din genul
Coprinus, familia agariceelor:
C. atrametarius, cu pălăria albă-cenușie, apoi cenușie-gălbuie sau roșcat-negricioasă, cu pete roșietice sau brune, și
C. comatus, cu pălăria alburie sau roz, apoi neagră, acoperită de solzi filamentoși alipiți.
popenchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popénchi s. m.,
art. popénchiul; pl. popénchi, art. popénchiipopenchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)popénchĭ m., pl. tot așa (rut.
podpénka).
Est. Prichindel, ghibirdic, om prea scund (iron.). Un fel de cĭupercĭ comestibile (
coprinus atramentárius [numită așa din cauză că în ainte [!] se făcea din ĭa [!] cerneală, lat.
atramentum] și
coprinus comátus). – În Buc.
popíncă.