popaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÁZ s. m. 1. Plantă mare, tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste
(Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, ale popazului (
1), care au diverse întrebuințări în medicină. – Din
tc. papaz.popaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)popáz (-áji), s. m. – Plantă (Sabadilla officinalis). Origine necunoscută.
Der. din
tc. papaz „popă” (Scriban) nu este explicată îndeajuns. Este plantă exotică și numele ei nu este popular.
popaz (Dicționaru limbii românești, 1939)popáz m., pl.
jĭ (din
*păpaz, turc.
papaz și
papas, d. ngr.
papás, gen.
papádos, precum turc.
papadya vine d. ngr.
papadiá, preuteasă [!]). O mare plantă liliacee cu foĭ lungĭ ca ale gramineelor și cu fructu compus din treĭ capsule uscate care conțin niște semințe negricĭoase (
sabadilla officinalis saŭ
veratrum [saŭ
schoenocaulon]
officinale). – Semințele de popaz îs veninoase și se întrebuințează contra vermilor [!] intestinalĭ, a reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor și păduchilor, ĭar poporu le întrebuințează p. a face să crească păru. Din ele se scoate
veratrina, un alcaloid întrebuințat în medicină.
popaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popáz s. m.popaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popaz m. plantă bulboasă cu semințe negricioase în formă de secere, întrebuințate în medicină
(Veratrum). [Derivat din
popă (cf.
popenchiu)].