pontaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁȘ1, pontași, s. m. (
Înv.) Țăran clăcaș. –
Pont2 +
suf. -aș.pontaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁȘ2, pontași, s. m. (
Înv.) Pontator
2. –
Ponta2 +
suf. -aș.pontaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pontáș (
înv.)
s. m.,
pl. pontáși