pontaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁJ, pontaje, s. n. Operație prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului sau a plății; pontare
1. – Din
fr. pointage.pontaj (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÁJ1 s.n. Faptul de a ponta (
1) [în DN]; pontare. ◊
Fișă de pontare = document în care se înregistrează prezența la lucru. [Cf. fr.
pointage].
pontaj (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÁJ2 s.n. Operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. [< fr.
pontage].
pontaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁJ1 s. n. pontare
1. ♦ fișă de ~ = document în care se înregistrează prezența individuală la lucru. (< fr.
pointage)
pontaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁJ2 s. n. operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. (< fr.
pontage)