pontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁRE1, pontări, s. f. Acțiunea de
a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. –
V. ponta1.pontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTARE2, pontări, s. f. Acțiunea de
a ponta2 și rezultatul ei. –
V. ponta2.pontare (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÁRE1 s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [<
ponta].
pontare (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÁRE2 s.f. Operația de instalare a suporturilor unui pod militar. [Cf. fr.
pontage].
pontare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁRE s. f. operația de instalare a suporturilor unui pod militar. (după fr.
pontage)
pontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pontáre s. f.,
g.-d. art. pontắrii; pl. pontắri