ponderație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONDERÁȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare; echilibru. – Din
fr. pondération, lat. ponderatio.ponderație (Dicționar de neologisme, 1986)PONDERÁȚIE s.f. Starea celui ponderat, ponderare; moderație, cumpătare, echilibru. [Gen.
-iei, var.
ponderațiune s.f. / cf. fr.
pondération, lat.
ponderatio – greutate].
ponderație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONDERÁȚIE s. f. 1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse). 2. moderație, cumpătare, măsură. 3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții. (< fr.
pondération, lat.
ponderatio)
ponderație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponderáție (-ți-e) s. f.,
art. ponderáția (-ți-a), g.-d. ponderáții, art. ponderáției