polisinteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISINTÉZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex în loc de mai multe cuvinte. – Din
fr. polysynthèse.polisinteză (Dicționar de neologisme, 1986)POLISINTÉZĂ s.f. Folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr.
polysynthèse].
polisinteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISINTÉZĂ s. f. folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr.
polysynthèse)
polisinteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*polisintéză s. f.,
g.-d. art. polisintézei; pl. polisintéze