polisintetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din
fr. polysynthétisme.polisintetism (Dicționar de neologisme, 1986)POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr.
polysynthéthisme].
polisintetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr.
polysynthéthisme)
polisintetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polisintetísm s. n.