polisintetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISINTÉTIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din
fr. polysynthétique.polisintetic (Dicționar de neologisme, 1986)POLISINTÉTIC, -Ă adj. (
Despre limbi) Care folosește, în cadrul propoziției, cuvinte lungi și complexe, corespunzătoare mai multor cuvinte din alte limbi; incorporant. [< fr.
polysynthétique].
polisintetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISINTÉTIC, -Ă adj. (despre unele limbi) care încorporează într-un singur cuvânt toate părțile de propoziție; încorporant. (< fr.
polysynthétique)
polisintetic (Dicționaru limbii românești, 1939)*polisintétic, -ă adj. (d. vgr.
polýs, mult, și
sintetic).
Gram. Se zice despre o limbă în care diversele părțĭ ale frazeĭ se contrag într´un fel de prescurtare care formează un singur cuvînt lung, ca în cele maĭ multe limbĭ americane.
polisintetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polisintétic adj. m.,
pl. polisintétici; f. polisintétică, pl. polisintétice