polisoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISOÁR, polisoare, s. n. (Rar) Instrument de lustruit unghiile. – Din
fr. polissoir.polisoar (Dicționar de neologisme, 1986)POLISOÁR s.n. Instrument pentru lustruit unghiile. [< fr.
polissoir].
polisoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISOÁR s. n. instrument pentru lustruit unghiile. (< fr.
polissoir)
polisoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polisoár (rar)
(-soar) s. n.,
pl. polisoáre