polinezian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLINEZIÁN, -Ă, polinezieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a
Polineziei sau este originară de acolo; (la
m. pl.) populație care locuiește în
Polinezia.
2. Adj. Care aparține
Polineziei sau polinezienilor (
1), privitor la
Polinezia sau la polinezieni, caracteristic, propriu
Polineziei sau polinezienilor, originar din Polinezia; ca al polinezienilor. [
Pr.:
-zi-an] – Din
fr. polynésien.polinezian (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLINEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Polinezia. ◊ (s. f.) limbă aparținând grupului de limbi malaio-polineziene, vorbită de polinezieni. (< fr.
polynésien)
polinezian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polinezián (-zi-an) adj. m.,
s. m.,
pl. polineziéni (-zi-eni); adj. f.,
s. f. polineziánă, pl. polineziéne