polinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLINÍE1, polinii, s. f. (
Bot.)
1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate.
2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din
fr. pollinie.polinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLINÍE2, polinii, s. f. Canal navigabil printre ghețurile marine. – Din
fr. polynie.polinie (Dicționar de neologisme, 1986)POLINÍE s.f. (
Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen.
-iei. / < fr.
pollinie].
polinie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLINÍE1 s. f. (bot.) masă de grăunțe de polen aglomerate. (< fr.
pollinie)
polinie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLINÍE2 s. f. canal navigabil printre ghețurile marine. (< fr.
polynie)