polimorfism - explicat in DEX



polimorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLIMORFÍSM s. n. Proprietatea unor minerale cristalizate cu aceeași compoziție chimică de a se prezenta sub mai multe forme cristaline cu caracteristici fizice și chimice diferite. ♦ (Biol.) Proprietate a unor specii de a exista sub mai multe aspecte morfologice. – Din fr. polymorphisme.

polimorfism (Dicționar de neologisme, 1986)
POLIMORFÍSM s.n. 1. Proprietate a unor substanțe chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; pleomorfism. 2. Existența mai multor forme diferite în cadrul aceleiași specii, în special la animalele care trăiesc în colonii sau în societăți. [< fr. polymorphisme, cf. gr. polys – numeros, morphe – formă].

polimorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POLIMORFÍSM s. n. 1. proprietate a unor substanțe de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; polimorfie, pleomorfism. 2. (biol.) proprietate a unor organisme aparținând aceleiași specii de a prezența aspecte morfologice diferite. 3. coexistența mai multor forme, fonetice sau gramaticale, cu aceeași funcție în sistem, într-un anumit grai sau într-un idiolect. (< fr. polymorphisme)

polimorfism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
POLIMORFÍSM (‹ fr. {i}) s. n. 1. Proprietate a unor substanțe de a se putea prezenta în două (dimorfism) sau mai multe forme cristaline distincte (ex. p. carbonatului de calciu, care apare sub formă de aragonit sau de calcit). 2. (BIOL.) Proprietate a unor specii de a se prezenta sub mai multe aspecte morfologice. ♦ Variabilitate pronunțată în cadrul unei specii care cuprinde numeroase rase (ex. fluturele Vanessa urticae, planta Gentiana cruciata etc.). ◊ P. genetic = alcătuire a unei populații din același habitat din mai multe tulpini de indivizi, deosebite între ele morfologic și și prin zestrea lor ereditară. ◊ P. sezonier = schimbare a înfățișării unui individ în cursul anului, în funcție de anotimp (de obicei manifestată prin dimorfism, respectiv aspectul de iarnă și cel de vară).

polimorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polimorfísm s. n.

polimorfism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polimorfism n. proprietate ce posed unele corpuri de a cristaliza în sisteme diferite.