polinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÍNIC, -Ă, polinici, -ce, adj. (
Bot.) De polen. – Din
fr. pollinique.polinic (Dicționar de neologisme, 1986)POLÍNIC, -Ă adj. Referitor la polen. [< fr.
pollinique].
polinic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLÍNIC, -Ă adj. referitor la polen. (< fr.
pollinique)