polinevrită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLINEVRÍTĂ, polinevrite, s. f. Boală a nervilor periferici, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase și ramuri terminale. – Din
fr. polynévrite.polinevrită (Dicționar de neologisme, 1986)POLINEVRÍTĂ s.f. Inflamație de natură infecțioasă a mai multor nervi. [< fr.
polynévrite, cf. gr.
polys – numeros,
neuron – nerv].
polinevrită (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLINEVRÍTĂ s. f. inflamație de natură infecțioasă sau toxică a mai multor nervi. (< fr.
polynévrite)
polinevrită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLINEVRÍTĂ (‹
fr.; {s}
poli- +
gr. neuron „nerv”)
s. f. Boală a nervilor periferici, de natură infecțioasă, toxică, alergică sau carențială, manifestată prin tulburări de sensibilitate, paralizii și atrofii musculare bilaterale, mai accentuate la extremitățile membrelor (
ex. p. alcoolică).
polinevrită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polinevrítă (-ne-vri-) s. f.,
g.-d. art. polinevrítei; pl. polinevríte