polarimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din
fr. polarimètre.polarimetru (Dicționar de neologisme, 1986)POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr.
polarimètre].
polarimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr.
polarimètre)
polarimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polarimétru (-me-tru) s. n.,
art. polarimétrul; pl. polarimétre