polarimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din
fr. polarimétrie.polarimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)POLARIMETRÍE s.f. (
Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen.
-iei. / < fr.
polarimétrie].
polarimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr.
polarimétrie)
polarimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polarimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei