polariza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLARIZÁ, polarizez, vb. I.
1. Tranz. (
Fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracție, birefringență etc. ♦
Intranz. și
refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
2. Tranz. Fig. A aduna, a strânge, a concentra în jurul său.
3. Refl. (
Fil.) A da naștere unei polarități (
3), a forma extreme opuse care se condiționează reciproc. – Din
fr. polariser.polariza (Dicționar de neologisme, 1986)POLARIZÁ vb. I. tr. A produce polarizare. ♦ (
Fig.) A aduna, a concentra. [< fr.
polariser, cf. gr.
polos – axă, pivot].
polariza (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLARIZÁ vb. 1. tr. a face ca un corp să capete poli; a aduce în stare de polarizație. ◊ a transforma lumina naturală în lumină polarizată. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da naștere unei polarități (2). (< fr.
polariser)
polariza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polarizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
polarizeáză