polabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÁBĂ adj. (În sintagma)
Limbă polabă (și substantivat,
f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în
sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din
fr. polabe.polabă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLÁBĂ s. f. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei. (< fr.
polabe)
polabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polábă1 adj. f.polabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polábă2 (limbă)
s. f.,
g.-d. art. polábei