poftitor - explicat in DEX

poftitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor.

poftitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
poftitór (rar) adj. m., pl. poftitóri; f. sg. și pl. poftitoáre

poftitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poftitor a. și m. care poftește.