pofticios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. –
Pofti +
suf. -icios.pofticios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pofticiós adj. m.,
pl. pofticióși; f. pofticioásă, pl. pofticioásepofticios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pofticios a. lacom.
pofticĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)pofticĭós, -oásă adj. (d.
poftit, poftesc). Plin de pofte, maĭ ales p. mîncare:
un Țigan pofticĭos.