poftim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POFTÍM interj. Formulă de politețe care se folosește:
a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ține;
b) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune;
c) (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din
pofti.poftim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poftím interj.