podobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODOBÍE, podobii, s. f. Melodie după care se intonează, la sărbătorile mai importante, unele cântări bisericești. – Din
sl. podobije.podobie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podobíe,
podobíi, s.f.
1. (pop.) melodie după care sunt intonate diverse cântece bisericești la unele sărbători.
2. (înv.) înfățișare, chip, aspect.
3. (înv.) însușire, calitate.
4. (înv.; în loc. adv.) „cu (pre)podobie” = după cum se cuvine, în mod corespunzător.
podobie (Dicționaru limbii românești, 1939)podóbie f. (vsl.
podobiĭe, bg.
-bie, asemănare. V.
podoabă, preapodobie).
Vechĭ. Asemănare, potriveală.
Azĭ podobíe). Model de melodie (melodie după care se cîntă maĭ multe cîntece bisericeștĭ). V.
prosomie.podobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podóbie (-bi-e) s. f.,
art. podóbia (-bi-a), g.-d. art. podóbiei; pl. podóbii, art. podóbiile ( -
bi-i-)podobie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podobie f. melodie după care se intoană unele cântări bisericești (de ex. irmosul):
glasul întâiu pe podobie. [Lit. ornament muzical].