podnojie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODNÓJIE, podnojii, s. f. 1. (
Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (
Reg.) Ștergătoare de picioare din papură.
2. (
Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele;
p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [
Var.: (
reg.)
podnójă s. f.] – Din
sl. podnožije, bg. podnoga, scr. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja.podnojie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podnójie (podnójii), s. f. – Scăunel.
Sl. podŭnožije (Tiktin).
Sec. XVI-XVII,
înv. E dubletul lui
podnoje, s. f. (tălpig), din același cuvînt
sl., al lui
podnoșcă, mai frecvent în formă de
pl. podnoști, s. f. (tălpig), din
rus. podnožka sau
bg. podnožki (Conev 61); al lui
potnog, s. n. (pedală la războiul de țesut), din
sl. podŭnogŭ; și al lui
pîrnojie, s. f. (pămînt nelucrat), din
bg.,
sb. podnožie „cîmp la poalele munților” (Candrea).
podnojie (Dicționaru limbii românești, 1939)podnójie, V.
potnojă.podnojie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podnójie (
înv.,
pop.)
(-ji-e) s. f.,
art. podnójia (-ji-a), g.-d. art. podnójiei; pl. podnójii, art. podnójiile (-ji-i-)