podoabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea
fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament;
p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦
Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦
Fig. Fală, cinste; strălucire.
2. (
Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din
sl. podoba.