podghiaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODGHIÁZ s. n. v. poghiaz.podghiaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podghiáz (podghiázuri), s. n. – Incursiune, expediție de pradă. –
Var. potghiaz, poghiaz. Mag. podgyász, poggyász (Cihac, II, 521),
cf. pol. podjazd (Tiktin).
Sec. XVII,
înv.podghiaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podghiáz v. poghiázpodghiaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podghiaz n. Mold. numai în locuțiunea
a umbla în podghiazuri, a umbla haimana (locuțiune de origină istorică, făcând aluziune la năvălirile și prădăciunile oștirilor străine, mai ales leșești, pe pământul Moldovei):
umblând toată ziua în podghiazuri CR. [Ung. PODYÁSZ, bagaje (militare)]. V.
ceambur.