podeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÉȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui
pod (
I 1); poduleț, podișcă (
1), poduț
2, podiș (
2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (
1). –
Pod +
suf. -eț.