podgorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță de vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă.
2. (
Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [
Acc. și:
podgoríe] – Din
sl. podŭgorije.podgorie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podgórie (podgórii), s. f. –
1. Regiune de deal, colin[ subalpină. –
2. Viță-de-vie, plantație de viță-de-vie.
Sl. podŭgorije „vale” (Miklosich,
Lexicon, 598; Cihac, II, 273; Conev 42),
cf. pogorî, slov.
podgorje. –
Der. podgorean, adj. (rar, subalpin;
s. m., viticultor);
podgoriu, adj. (bogat în podgorii), creație forțată la Alecsandri.
podgorie (Dicționaru limbii românești, 1939)podgórie f. (vsl.
podŭgoriĭe, vale, d.
podŭ, dedesupt [!], și
gora, munte; sîrb. rus.
podgorje, bg.
-rie, regiune situată la poalele unuĭ munte. V.
pogor). Vie mare la deal saŭ la cîmp:
pin [!] Putna-s întinse podgoriĭ. – În Olt.
podgór n., pl.
oare = vie (NPl. Ceaur, 90 și 91).
podgorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podgórie (-ri-e) s. f.,
art. podgória (-ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, art. podgóriile (-ri-i-)podgorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podgorie f. vie pe un deal. [Slav. PODŬGORIĬE (din PODŬ, supt, și GORA, munte)].