podgorean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODGOREÁN, -Ă, podgoreni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Din regiunile viilor, din podgorie.
2. S. m. și
f. Persoană care posedă o podgorie sau care se ocupă cu cultivarea și îngrijirea viței de vie; viticultor. –
Podgorie +
suf. -ean.podgorean (Dicționaru limbii românești, 1939)podgoreán m., pl.
enĭ (d.
podgorie). Proprietar de podgorie, stăpîn de vie.
podgorean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podgoreán adj. m.,
s. m.,
pl. podgoréni; adj. f.,
s. f. podgoreánă, pl. podgorénepodgorean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podgorean m. posesorul unei podgorii.