pocie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓCIE, pocii, s. f. (
Reg.)
1. Arac.
2. (La
pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc.
3. Bățul undiței. –
Et. nec.pocie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pócie2, pócii, s.f. (reg.) om pocit; pocitanie.
pocie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pócie (
reg.)
(-ci-e) s. f.,
art. pócia (-ci-a), g.-d. art. póciei; pl. pócii, art. póciile (-ci-i-)