pochivnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCHÍVNIC s. m. v. popilnic.pochivnic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POCHÍVNIC (
cf. pol. kopytnic)
s. m. Plantă erbacee perenă, toxică, cu rizom târâtor, tulpină scurtă, frunze reniforme și cu o floare roșu-închis în vârful tulpinii (
Asarum europaeum). Rizomii și rădăcinile au utilizări terapeutice în medicina tradițională umană și veterinară (expectorante, sudorifice, diuretice, antibiotice).