pneumonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊
Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [
Pr.:
pne-u-] – Din
fr. pneumonie.pneumonie (Dicționar de neologisme, 1986)PNEUMONÍE s.f. Boală a plămânului cauzată în general de pneumococ și manifestată prin febră mare, tuse și junghiuri. [Gen.
-iei. / < fr.
pneumonie, cf. gr.
pneumonia].
pneumonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PNEUMONÍE s. f. inflamație a unui fragment al plămânului, cauzată de pneumococ, manifestată prin febră mare, frisoane, tuse și junghiuri. (< fr.
pneumonie)
pneumonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pneumoníe (pne-u-) s. f.,
art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníilepneumonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pneumonie f. inflamațiunea plămânilor.
pneŭmonie (Dicționaru limbii românești, 1939)*pneŭmoníe f. (vgr.
pneumonía, d.
pneúmon, plămîĭ [!], V.
plămîn).
Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular
junghĭ. (Cînd e unită cu
pleŭrezia, se numește
peripneŭmonie).