pneumatic - explicat in DEX

pneumatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.

pneumatic (Dicționar de neologisme, 1986)
PNEUMÁTIC, -Ă adj. 1. Care funcționează cu aer comprimat. 2. Care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. [Pron. pne-u-. / cf. fr. pneumatique].

pneumatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PNEUMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care funcționează cu aer comprimat. 2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. II. s. f. parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. (< fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)

pneumatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj. 1. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.

pneumatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice

pneumatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pneumatic a. relativ la aer: mașină pneumatică, cu care se scoate aerul dintr’un recipient.

pneŭmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pneŭmátic, -ă adj. (vgr. pneumatikós, d. pneûma, suflare, pneúmon, plămîn. V. plămîn). Fiz. Din care se poate scoate aeru (ca mașina numită pneŭmatică, din al căreĭ clopot se poate scoate aeru). Care se poate umplea [!] cu aer (ca roatele unor vehicule ale căror obezĭ îs înconjurate de un tub umplut cu aer): roate [!] pneŭmatice. Poștă pneŭmatică, aceĭa care expediază scrisorile pin [!] cutiĭ puse în tuburĭ lungĭ și împinse cu ajutoru aeruluĭ. S. f. Știința proprietățiĭ aeruluĭ și gazurilor [!]. S. n., pl. e. Tub de caucĭuc care se poate unfla [!] cu aer și care se pune la roatele vehiculelor ca să nu zdruncine.