pneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor vehicule. – Din
fr. pneu, germ. Pneu.pneu (Dicționar de neologisme, 1986)PNEU s.n. (
Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron.
pneu. / < fr.
pneu, cf. germ.
Pneu].
pneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PNEU s. n. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul. (< fr.
pneu)
pneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pneu s. n.,
art. pnéul; pl. pnéuri