plătică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂTÍCĂ1, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt
(Abramis brama). – Din
bg. platika.plătică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂTÍCĂ2, plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță
(Gleditschia triacanthos). –
Et. nec.plătică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plătícă,
plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.
plătică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama).
Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53),
cf. ngr. πλατίτσα,
slov.
platica ›
plătiță, var. înv. (Miklosich,
Slaw. Elem., 36;
cf. Meyer,
Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt,
cf. sp. platija; de aici
plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. –
Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).
plătică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată.
plătică (Dicționaru limbii românești, 1939)plătícă f., pl.
ĭ (bg.
platika, id., care e rudă cu vgr.
plátax, un fel de pește, și
platykós, lat; lat.
platessa, un fel de pește, și sp.
platija, un pește; pol.
platajka, rus.
plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (
ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește
cîrjancă; și maĭ mic,
băbușcă. V. și
sorean. Să nu se confunde cu
calcanu ! P. înț. de „copac”, V.
gledicie.plătică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plătícă s. f.,
g.-d. art. plătícii; pl. plătíciplătică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plătică f. pește de ape dulci, aduce cu crapul, având carnea albă și gustoasă
Abramis brama). [Bulg. PLATIKA].
plătică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plătică f. mare și frumos arbore spinos, mult cultivat ca plantă ornamentală și mai cu seamă pentru a face garduri vii
(Gleditschia triacanthos). [Cf.
păltior].