pizmuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIZMUITÓR, -OÁRE,pizmuitori, -oare, adj. Pizmaș. [Pr.: -mu-i-] – Pizmui + suf. -tor.
pizmuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pizmuitór (pop.) (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. pizmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pizmuitoáre