plănui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV.
Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor;
p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. –
Plan +
suf. -ui.plănui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plănuí (a ~) (a face planuri)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plănuiésc, imperf. 3
sg. plănuiá; conj. prez. 3
să plănuiáscăplănuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plănuì v. a face planuri.