plângăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios.
2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns
2. –
Plânge +
suf. -ăreț.plângăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plângăréț adj. m.,
pl. plângăréți; f. plângăreáță, pl. plângăréțe