plutică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍCĂ, plutici, s. f. Plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei
(Nymphoides peltata). –
Plută1 +
suf. -ică.plutică (Dicționaru limbii românești, 1939)plutícă f., pl.
ĭ (dim. d.
plută).
Ilf. O frumoasă plantă acŭatică din familia gențianeĭ (
limnánthemum nymphoides).
plutică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutícă s. f.,
g.-d. art. plutícii; pl. plutíci