plivitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIVITÚRĂ, plivituri, s. f. Mulțime de buruieni plivite și adunate grămadă. –
Plivi +
suf. -tură.plivitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plivitúră s. f.,
g.-d. art. plivitúrii; pl. plivitúriplivitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plivitură f. efectul plivirii.