plivit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIVÍT1, plivituri, s. n. Plivire. –
V. plivi.plivit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIVÍT2, -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni.
2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstarii, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. –
V. plivi.plivit (Dicționaru limbii românești, 1939)plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene.
Fig. Cĭoplit. Adv.
A vorbi plivit, a vorbi delicat (V.
buruĭenos). S. n., pl.
urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ:
plivitu buruĭenilor.plivit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plivít s. n.,
pl. plivíturi